Made in heaven!

Omul ca element al sistemului din care face parte, interactioneaza de-a lungul vietii sale cu mediul inconjurator, cu ceilalti oameni la nivel individual sau de grup, si cu Dumnezeu.

Educatia omului are ca scop pregatirea lui pentru a se integra in habitat, pentru a isi gasi menirea in societate, si pentru a evolua spiritual. Daca primele doua exigente sunt oarecum satisfacute de sistemul de invatamant si familie, din pacate evolutia spirituala e un subiect tabu, acoperit de dogme religioase si curente mistice.

Cunoasterea a evoluat enorm in ultima perioada, si cu toate acestea, spiritualitatea nu si-a gasit locul in randul stiintelor "laice", ramanand tributara religiilor. Filozofia acopera o parte din obiectul spiritualitatii, insa modul de abordare al acesteia este uneori chiar mai subiectiv decat in cazul religiilor. Explicatia ar fi ca nu exista dovezi referitor la "adevarul" spiritual, si ar fi absurd sa ne educam copiii cum ca Dumnezeu exista ca esenta a vietii insasi, ca matrice primordiala a organizarii tuturor elementelor vizibile si invizibile in sisteme structurate functionale. Acel mos cu barba alba care sade gol pe tavanul Capelei Sixtine, tatal care isi lasa propriul fiu sa fie rastignit pe cruce, zeul unic razboinic si nemilos care cere taierea mainii hotului si omorarea cu pietre a femeii care inseala, e ceea ce de cele mai multe ori copiii nostri afla despre Dumnezeu, imagini generatoare de frica.

Ei, vor trebui sa staruiasca ani de-a randul in gandirea si sufletul lor pentru a avea revelatiile pe care unii dintre noi le-am avut la randul nostru: ca Dumnezeu e scanteia care aprinde focul vietii in tot ceea ce se manifesta in Univers, ca Dumnezeu e cel mai de seama gand pe care il avem, e cel mai neatins fior al dragostei, ca Dumnezeu suntem noi in cea mai elevata forma a fiintei noastre.

In fiecare religie si curent spiritual autentic exista acelasi concept al divinitatii, imbracat in fel de fel de legende si povestioare mistice, pentru a-l face pe intelesul oamenilor timpurilor in care au fost facute. Acum cred ca e vremea sa vorbim cu sufletul deschis despre Dumnezeu si despre stiinta "laica" a spiritualitatii, poate mai mult decat oricand, sa ne invatam copiii ca Dumnezeu e in sufletul lor si El nu vrea altceva decat sa se regaseasca in fiecare din noi si in toti laolalta. Sa-i invatam ca sensul vietii e evolutia spirituala si ca sentimentele impreuna cu gandurile lor vor genera experiente care ii ajuta sa-si descopere calea.

Asadar pledez pentru "laicizarea" lui Dumnezeu, pentru constientizarea naturii divine a omului si pentru promovarea tuturor valorilor care decurg din aceasta. Fiecare din noi e un Creator, si asemeni Creatorului pe care-l numim Dumnezeu si il identificam eronat de cele mai multe ori in afara noastra, avem puterea de a infaptui tot ceea ce pana acum i-am atribuit Lui.