Omul ca element al sistemului din care face parte, interactioneaza de-a lungul vietii sale cu mediul inconjurator, cu ceilalti oameni la nivel individual sau de grup, si cu Dumnezeu.Educatia omului are ca scop pregatirea lui pentru a se integra in habitat, pentru a isi gasi menirea in societate, si pentru a evolua spiritual. Daca primele doua exigente sunt oarecum satisfacute de sistemul de invatamant si familie, din pacate evolutia spirituala e un subiect tabu, acoperit de dogme religioase si curente mistice.
Cunoasterea a evoluat enorm in ultima perioada, si cu toate acestea, spiritualitatea nu si-a gasit locul in randul stiintelor "laice", ramanand tributara religiilor. Filozofia acopera o parte din obiectul spiritualitatii, insa modul de abordare al acesteia este uneori chiar mai subiectiv decat in cazul religiilor. Explicatia ar fi ca nu exista dovezi referitor la "adevarul" spiritual, si ar fi absurd sa ne educam copiii cum ca Dumnezeu exista ca esenta a vietii insasi, ca matrice primordiala a organizarii tuturor elementelor vizibile si invizibile in sisteme structurate functionale. Acel mos cu barba alba care sade gol pe tavanul Capelei Sixtine, tatal care isi lasa propriul fiu sa fie rastignit pe cruce, zeul unic razboinic si nemilos care cere taierea mainii hotului si omorarea cu pietre a femeii care inseala, e ceea ce de cele mai multe ori copiii nostri afla despre Dumnezeu, imagini generatoare de frica.





