joi, 5 februarie 2009

Manuscrisul unei revelatii

Mi-au cazut ochii din intamplare pe un teanc de hartii vechi dosite prin biblioteca, si am remarcat printre ele o lucrare de control la filozofie din clasa a doisprezecea. A trecut ceva vreme de atunci insa patima cu care cautam adevarul traind la maxim bucuria micilor revelatii e la fel de vie in sufletul meu. Notez cu bucurie ca atat patima, dar si fondul gandirii de atunci mi-au last urme adanci de pasi pe care le urmez si astazi.


Un comentariu:

  1. Dacă regret ceva cu adevărat, atunci acest regret personal este lejeritatea cu care mi-am tratat comentariile pe care le făceam la limba română în liceu. Nu le-am păstrat, s-au pierdut, au devenit doar amintire. Îmi imaginez cât de bucuros aş fi dacă aş trăi şi eu senzaţia pe care ai trăit-o tu decoperind aceste manuscrise ale unei vârste extraordinare...

    RăspundețiȘtergere