luni, 9 februarie 2009

Sange de roman!


Stau si ma intreb oare ce-i face pe romanii ca noi sa depuna atata efort pentru a se defini din punct de vedere al apartenentei la un grup social cu ale carui aspiratii si principii se identifica. Desi am avut si am o admiratie deosebita pentru stramosii nostrii, eu cred ca este totusi absurd sa incercam reinvierea unei epoci demult apuse, a carei existenta e posibila doar in spatiul si timpul ei. Cred ca trebuie sa ne cautam identitatea in prezentul obscur si chinuit de care majoritatea suntem dependenti, castigandu-ne totodata libertatea.
Nu cred ca e o identitate mai putin demna cea de roman al secolului XXI, atata vreme cat iti conduci viata dupa niste principii morale si etice sanatoase, atata vreme cat esti un roman autonom material si spiritual fata de structurile sociale si politice care nu te reprezinta. Daca disponibilitatea fizica si intelectuala iti permite sa oferi si celor din jur posibilitatea de a cunoaste si aplica ceea ce tu experimentezi cu succes, esti cu atat mai mult un bun roman.

4 comentarii:

  1. Chiar interesantă discuţia pe care ai avut inspiraţia să o deschizi - Ce înseamnă oare un bun român? Cred că românul adevărat este românul demn, care nu se lasă în genunchi atunci când se află la masa negocierilor diverse. Şi mai cred că suntem conduşi de români care nu sunt aşa de buni, dar poate că părerea mea nici nu contează. Totuşi, mi-o spun, pentru că am învăţat că demnitatea nu trebuie pierdută niciodată...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca are importanta de ce natie esti?!
    Cred ca, de fapt, e important sa ramai OM in adevaratul sens al cuvantului si asta nu tine de faptul ca esti roman, ungur, sas...sau orice altceva... In ce priveste principiile morale si etice sanatoase... Cine stabileste care sunt acestea? Ne ascundem atat de des in spatele acestui "...din principiu..."

    RăspundețiȘtergere
  3. Este important ce natie esti pentru ca ratiunea fiecarui individ este modelata in primul rand de mostenirea culturala pe care a primit-o de la poporul sau. Eu m-as simti dezorientat si nu mi-as putea exprima gandurile daca nu i-as avea pe Decebal, Stefan cel Mare, Cantemir, Cuza, Iorga, Eminescu, pe Creanga, Iorga, Tutea, etc. Diferentele culturale dintre popoare exista si vor fi mereu in ciuda globalizarii si de aceea eu nu muncesc cat un american, nu sunt devotat si consecvent ca un japonez, nu sunt specializat ca un german, dar nici nu beau ca un rus. In schimb stiu sa-mi fac munca placuta, stiu sa injur pe cei cu care nu sunt de acord, stiu sa fiu sensibil cu cei apropiati, stiu sa ma distrez atunci cand imi e mai greu, stiu sa impart nimicul pe care-l am cu altii, stiu sa traiesc clipa prezenta si daca consider necesar, sa mor in cea care urmeaza. Fac toate astea pentru ca sunt roman, si a dracu daca nu sunt fericit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai ma gandesc ca singurele motive de a ne simti mandri ca suntem romani sunt personalitatile care au facut cinste poporului roman in prioade de mult apuse. Acum in aste vremuri tulburi cand fiecare e pentru el singurul fir de care ne putem agata in identificarea noastra ca si romani sunt: Decebal, Stefan cel Mare, Cantemir, Cuza, Iorga, Eminescu, pe Creanga, Iorga, Tutea, si multi altii.

    RăspundețiȘtergere