Ei bine, dupa ce am postat cateva din gandurile mele despre Romania si romanii ei, voi face in cele ce urmeaza o sinteza structurata a viziunii pe care o am asupra tarii noastre.
Orice om care se incumeta sa-si prezinte ideile si eventual o viziune mai complexa asupra unui fapt, o face de cele mai multe ori plecand de la o serie de premize. Eu as imparti aceste premize in doua categorii distincte:
Aptitudinile personale psihice (ratiune, discernamant, etc.), afective (sensibilitate, empatie, etc), intelectuale (cunoastere, experienta, etc) si
Experientele sociale, care cuprind interactiunile personale cu diferite structuri sociale si elemente individuale;
Cele doua categorii sunt intr-o relatie foarte stransa si se influenteaza reciproc, rezultanta lor fiind tocmai personalitatea individului.
Am simtit nevoia sa fac aceste precizari tocmai pentru a va convinge ca ideile mele sunt rezultatul unui demers constient, structurat, rational, asa cum ar trebui sa gandeasca orice roman liber.
Pe scurt, conform structurii de mai sus, cel care scrie aceste randuri are o personalitate puternica, in sensul ca ratiunea data de o gandire analitica bine documentata, sustinuta de afectivitate sporita pentru tot ceea ce e romanesc, este dublata de o experienta relativ redusa ca timp dar enorma ca volum al interactiunilor cu diverse structuri si elemente ale sistemului social.
Singurul lucru pe care doresc sa vi-l mai spun inainte de a incepe prezentarea, e ca imi asum intreaga responsabilitate asupra autenticitatii principiilor pe care le voi prezenta, desi nu am pretentia de a fi foarte exact in cifre, definitii si termeni, deoarece nu sunt de specialitate nici economist, nici sociolog, nici jurist si nici politician, ci doar un roman liber in gandire si simtire.
Scopul acestei analize e de a contura o imagine cat mai clara a unei societatii romanesti dezvoltata durabil la un standard de viata ideal. Aceasta societate vrea sa existe in contextul politic global actual, si se situeaza in limitele teritoriale actuale ale Romaniei.
Demersul meu pleaca de la identificarea nevoilor individuale pentru stabilirea standardului de viata ideal, standard definit cu multa atentie pentru a cuprinde toate aspectele specifice romanesti.
Standardul de viata este determinat de mai multi factori, cu pondere diferita, in ordinea urmatoare:
1. nivelul de trai al individului
o asigurarea nevoilor primare de hrana si locuire
§ alimente de baza accesibile si garantate fiecarui individ
§ locuinte sociale accesibile si garantate fiecarui individ
o securitate sociala
§ locuri de munca stabile, cu niveluri maxime de productivitate si salarizare, sistem de pensii si ajutoare sociale functional
§ accesul nemijlocit la servicii de sanatate de calitate
§ justitie functionala, independenta, care garanteaza respectarea drepturilor fundamentale ale omului
o educatie si cultura
§ sistem de educatie eficient si accesibil
§ o cultura care promoveaza valori autentice si ofera produse de calitate accesibile
calitatea mediului natural
o protectia mediului
o exploatarea durabila a resurselor naturale
o impunerea unei conduite ecologice obligatorii
stabilitatea si buna organizare socio-politica
o descentralizarea administrativa teritoriala, eradicarea coruptiei si birocratiei
o sustinerea investitiilor publice in domeniul transporturilor si infrastructurii
o sustinerea unei economii nationale bazata pe cresterea productivitatii si investitiilor in domeniu turismului, agriculturii si energetic
o dezvoltarea unui cadru legislativ coerent, durabil
o dezvoltarea unei politici externe coerente care sa asigure colaborari avantajoase pentru Romania si sa garanteze independenta statului
Pentru a contura si mai bine imaginea standardului de viata ideal al romanului pe care eu il sustin, va voi cita mai departe un articol din blogul unui roman din clasa de mijloc care traieste in societatea romaneasca, localizat temporal in perioada in care acest standard de viata exista si functioneaza la capacitate maxima.
“Am avut o zi excelenta la serviciu. Simt ca am capacitate maxima de a rezolva problemele cu clientii si fiecare situatie in parte fiind o noua provocare pentru mine. Feed-back-ul lor e de asemenea pozitiv si ma motiveaza, iar de seful meu nu ma plang, mi-e inainte de toate un coleg de incredere si chiar am ce invata de la el.
Oricum, bine ca s-a terminat ziua de lucru! A, nu ma intelegeti gresit, ma simt la serviciu ca pestele in apa, dar nu pot sa nu astept cu entuziasm sa imi intalnesc prietenii diseara pentru ca e un spectacol extraordinar cu cei mai tari artisti romani, pe care nu vreau sa-l ratez.
Iar maine e sambata! Dimineata voi participa la actiunea ecologica organizata de un ONG. Ce-I drept de cand s-au reglementat lucrurile in domeniul ecologiei, la organizatie nu prea mai prinzi decat activitati in scop educativ, dar sunt cu totii niste oameni grozavi si ne distram de minune impreuna.
Pe la amiaza ma duc sa-mi ajut un prieten sa se mute. Abia a terminat facultatea si s-a angajat. A hotarat ca e timpul sa locuiasca singur si a obtinut o locuinta sociala de la primarie. Educatia pe care a primit-o in facultate i-a permis sa isi ia un loc de munca bunicel in termen scurt si avand un istoric pozitiv ca bun-platnic, i-au aprobat cererea in 20 de minute dupa ce a aplicat on-line pe site-ul primariei.
Ei, ce vremuri! Am trecut si eu prin asta acum 5 ani, dar intre timp am ajuns sa castig destul de bine pentru a-mi lua un credit pentru un apartament de 100mp intr-o zona superba, plina de verdeata a orasului. De fapt numai locuintele sociale sunt in zone cu densitate urbana mai mare si cele din centrele istorice. Si chiar si acolo e foarte curat si e exploatat fiecare mp pentru a asigura toate serviciile si utilitatile protejand cat mai mult mediul. De cand s-au impus normele noi de protectie a mediului si nu se mai circula in oras decat cu masini cu motoare ecologice, aerul e ca la munte.
Pot spune ca duc o viata buna! Pot sa ma deplasez oriunde in tara sau in afara fara restrictii datorita politicii externe a Romaniei care are relatii bune cu toate tarile civilizate, si imi permit sa o fac destul de des. Imi place sa calatoresc cu prietenii.
Dar stai putin, de ce imi fac atatea ganduri si scriu toate astea, cand de fapt sunt un om fericit! Cred ca mi-a intrat in structura genetica acest mod de exprimare din cauza suferintei stramosilor mei care au dus o viata plina de neajunsuri pe care simteau nevoia sa le spuna fie chiar si intr-un jurnal personal.
Ei, dar e si o parte buna in toate astea! Cred ca si atunci cand esti fericit poti sa te exprimi si cu siguranta e mult mai placut sa impartasesti cu ceilalti bucuriile tale decat tristetile si neajunsurile!”
Sper ca v-a placut povestioara si va doresc tuturor sa ajungeti in situatia autorului. Dar treaba mai dificila abia acum incepe. Odata definit standardul de viata ideal, trebuie sa descoperim domeniile si strategiile de dezvoltare, care pot determina atingerea lui.
Cu siguranta ca foarte multi dintre noi cunosc rezultatul la care trebuie sa ajunga Romania in fiecare din domeniile economice, politice si sociale, insa putin sunt cei care percep obiectiv prioritatile de dezvoltare si pasii care trebuie urmati pentru a atinge stadiul dorit. Eu cred ca in societatea romaneasca a secolului 21, plecand de la stadiul actual de dezvoltare si specificul nostru, prioritatile trebuie stabilite in urmatoarea ordine:
1. justitie
2. economie
3. educatie
4. sanatate
Celelalte domenii devin importante abia dupa ce acestea patru sunt functionale. In domeniul justitiei Romania e o adevarata catastrofa si in continuare directia e total gresita. Parlamentul si guvernul trebuie sa elaboreze un cadrul legislativ cat mai simplu si coerent cu norme de aplicare clare. Avem aproape 20 de ani de cand romanii se chinuie sa faca asa ceva, insa perspectivele sunt sumbre. Dupa acesti 20 de ani, in Romania exista un criminal care omoara cu masina un pieton, fuge de la locul faptei si e in libertate si dupa 6 luni. Sute si mii de alti functionari inalti si diplomati au afaceri cu statul, deturneaza fonduri, falsifica licitatii, comercializeaza proprietatea statului si pe cetateni ca in evul mediu, dupa care conduc tara in continuare fara sa aiba vreo jena. Toate astea trebuie sa se termine. Justitia trebuie sa devina independenta si drepturile romanului sa fie respectate. Justitia va fi functionala atunci cand oricare dintre noi, respectand legile tarii, va putea sa gandeasca, sa spuna sau sa faca ceea ce doreste, si sa se simta aparat de justitie atunci cand devine victima unei fapte condamnabile. Am pus justitia pe primul loc pentru ca conditia de baza a existentei unei societati o constituie respectarea de catre toti membrii a unor reguli facute sa defineasca toate relatiile dintre ei. Atata vreme cat justitia este nefunctionala si nu iti garanteaza drepturile fundamentale, e absurd sa vorbim despre economie, educatie, sanatate sau orice altceva. Ceea ce trebuie sa se faca in justitie e sa se rupa cercul vicios in care se invarte fiind supusa mereu presiunilor tuturor criminalilor care conduc statul, si sa devina independenta. Eu as merge chiar pana la o prescriere colectiva a tuturor faradelegilor economice pe care le-au facut pana acum politicienii si as face o conventie cu ei, sa se retraga acum cei necinstiti si sa-si cheltuiasca in liniste averile, iar pentru orice gainarie pe care o fac de acum incolo sa fie judecati tinand seama de tot trecutul lor.
Odata asigurate regulile de functionare, trebuie sa se puna in prim plan economia. In economie disfunctionalitatea e relativ simplu de remarcat. Romania e o tara care consuma enorm, produce infim si necompetitiv, si dispune de resurse importante. Avand in vedere mic al randamentul muncii romanilor, volumul si calitatea scazute a productiei si inexistenta serviciilor, suntem o victima sigura a marilor moguli internationali si a uniunii europene. Toate povestile cu programe de finantare si strategii de dezvoltare ale UE nu au in realitate decat un singur scop: sa accentueze indatorarea externa a Romaniei si sa sustina dezvoltarea unei piete de consum, obligandu-ne la importuri masive de produse europene. Ceea ce trebuie sa faca Romania e sa isi evalueze resursele proprii umane si materiale si sa sustina energic dezvoltarea celor 2 ramuri in care avem un potential enorm: agricultura si turismul. Ori tocmai acestea sunt ignorate sau tratate in bataie de joc, vezi proiectul Elenei Udrea de a facei statiune din Bucuresti. In tara exista sute de statiuni care beneficiaza de resurse naturale extraordinare si dispar una cate una din lipsa programelor de investitii si promovare, iar blonda face statiune in cel mai infect oras al tarii cu investitii care ar revigora 20 de alte statiuni. In agricultura mi-e teama ca e prea tarziu sa se mai faca ceva. Am fost de-a dreptul consternat cand, cautand un teren agricol mai mare pentru o ferma, am dat de niste broscari italieni care vindeau vreo 300 ha de teren arabil prin Oltenia. O alta disfunctionalitate din economie pe care statul roman o sustine voit este pretul de specula. In Romania e ca la turci: toata lume umbla dupa specula, cumperi de unde, cum si cu cat poti si vinzi de cel putin 2 ori mai scump. Daca nu gasesti fraieri privati, gasesti obligatoriu un functionar public cu putere de decizie pe care il mituiesi si iti ia totul cat ai clipi pe banii statului. In orice economie sanatoasa, pretul unui produs sau serviciu, pleaca de la un cost de productie si in relatie cu preturile pietei se adaoga un profit. La noi se stabileste pretul de piata intre cei puternici care manipuleaza totul si apoi se elimina toti intrusii care ar putea veni cu preturi mai mici. Altfel cum ne putem explica ca Romania, la produsele alimentare de baza este mai scumpa decat oricare alt stat din UE, iar veniturile oamenilor sunt sub 20% fata de a celor din UE?! In concluzie, economia va fi functionala in momentul in care producatorii romani vor dobandi experienta necesara organizarii unei afaceri de succes, care sa scoata pe piata produse competitive (calitate vs. pret), atunci cand romanii vor constientiza necesitatea prestarii activitatii lucrative cu un randament maxim, atunci cand piata va fi una competitiva si nu una de specula, si atunci cand cel putin 80% din PIB va fi facut din turism si agricultura.
Desi am pus educatia pe locul 3, o consider un domeniu cu prioritate maxima. Greseala cea mai mare din acest domeniu e ca se pune egalitate intre educatie si scoala. Singurele probleme ale educatiei pe care le vedem mereu sunt salariile mici ale profesorilor sau conflictele dintre elevi si cadre didactice. Realitatea e insa cu mult mai trista, si scopul educatiei, acela de a pregati atat moral cat si profesional tinerele generatii pentru viata, nu are nimic de-a face cu sitemul educativ din Romania. Eu personal, probabil la fel ca 99% dintre voi, desi am facut vreo 18 ani de scoala, pot spune astazi dupa inca 8 ani de experienta, ca a fost frumos la scoala, m-am distrat bine, dar nu am folosit nici 10% din ce am invatat acolo in viata. Si eu am fost un elev si student bun! In concluzie, in invatamant trebuie schimbat aproape totul. Programe de invatamant, cadre didactice, atitudine, scop - intr-un cuvant, totul.
Acum ca beneficiem de justitie dreapta, o economie functionala si educatie buna, nu ne mai ramane decat sa fim sanatosi si atingem un nivel de trai dorit de toti. In sanatate problema cea mai grava e sitemul asigurarilor de stat care trebuia de mult desfiintat. Acest colos ilegal si imoral a saracit sistematic atat pe angajati cat si pe angajatori, fara a aduce absolut nimic bun. A fost si este una dintre cele mai eficiente platforme care genereaza castiguri ilicite clasei politice corupte. Eu as privatiza totul in sanatate, nici nu ar trebui sa existe ministerul sanatatii. Daca o societate privata corect administrata ar beneficia de fondurile care se colecteaza la bugetul de stat in acest scop, ar fi una dintre cele mai profitabile din tara, si am avea servicii medicale de lux. In antiteza, ministerul sanatatii e mereu falimentar si serviciile sunt cele mai proaste din Europa.
1. Crizatii anarhisti
2. Moderatorii moderati
