Avand in vedere ca in ultimii 5 ani de zile am avut ocazia sa cunosc in diverse imprejurari foarte multi cetateni din UE si din alte tari “dezvoltate”, aflati in vizita sau cu afaceri in Romania, imi permit sa va spun cateva concluzii la care am ajuns in privinta perceptiei lor asupra noastra si comportamentului pe care il adopta in consecinta.
Exista o categorie de straini care vin in Romania cu oarecare teama si isi supraevalueaza riscurile la care se expun, iar ulterior gasesc in Romania o tara minunata cu locuri frumoase si oameni prietenosi. Desi contrastele sociale sunt in unele zone inspaimantatoare, acestea nu fac decat sa creeze in mintea lor imaginea unei tari misterioase, plina de romantism. Cei din aceasta categorie au respect fata de tara si oamenii ei, si se integreaza cu entuziasm in modul de viata specific.
Am intalnit oameni care vin aici tocmai pentru a gusta din salbaticia si libertatea “ciudata”, si pentru ei Romania e intr-o zona crepusculara in care de multe ori binele se confunda cu raul si frumosul cu uratul. Cineva imi spunea ca a fost foarte stresat de trafic in Bucuresti la inceput si incercand sa conduca corect pentru a nu fi sanctionat, era mereu injurat si sabotat de ceilalti. Intr-o zi si-a schimbat cu 90 de grade abordarea si a fortat semafoare, a trecut pe rosu, s-a bagat in fata coloanei la semafor, a mers pe interzis, etc., la fel cum fac multi alti bucuresteni, si spre mirarea lui, nimeni nu l-a injurat, nu a fost oprit de politie, a ajuns la timp unde avea treaba si totul a fost ok. Mai mult, a gustat si multa adrenalina, iar de atunci a adoptat acest comportament si e in culmea fericirii. Vine uneori in Bucuresti numai ca sa conduca in traficul de aici.
Mai sunt si alte lucruri pe care le poti face in Romania si nu le poti face niciodata in alta tara civilizata: sa faci un picnic oriunde vrei in afara localitatii, sa mergi cu ce vrei tu prin aer, pe apa sau pe munte, atata vreme cat esti pe proprietatea statului, si statul asta e putred de bogat in proprietati, etc.
Atitudinea acestora din urma e in general una lipsita de respect fata de oameni si de tara. Romanii pentru ei sunt doar o mana de lucru ieftina si nu au nici un fel de resentimente atunci cand isi bat joc de ei.
Lucrand pentru o firma germana, am avut neplacerea sa iau parte in cadrul unui team-building la un workshop sugestiv intitulat: “Cum sa ne comportam cu superiorii germani”. Pe parcursul unei ore (nu a rezistat mai mult), inteleptul trainer de origine germana, specialist in relatiile romano-germane, a incercat sa ne prezinte diferentele culturale dintre cele doua nationalitati si modul in care romanii trebuie sa-i inteleaga pe nemti pentru a se putea adapta la modul de lucru si exigentele lor. Bineinteles ca reactia noastra a fost una foarte dura, ajungandu-se la jigniri personale la adresa idiotului care ne-a definit prin titlu ca natie inferioara si cu siguranta ne-a blestemat multa vreme dupa incident.
Inchei prin a va spune cu riscul de a va dezamagi, ca majoritatea cetatenilor din UE NU ne iubesc, si nici macar nu doresc sa fim numiti concetateni cu ei, NU au nevoie de produsele si serviciile noastre, NU au nici un fel de respect fata de cultura si traditiile romanesti, tot ceea ce vor e sa aiba o piata de desfacere pentru produsele si serviciile lor, si sa exploateze resursele umane si naturale de care dispunem, profitand de ambiguitatea si incoerenta politica si sociala din tara noastra.
Exista o categorie de straini care vin in Romania cu oarecare teama si isi supraevalueaza riscurile la care se expun, iar ulterior gasesc in Romania o tara minunata cu locuri frumoase si oameni prietenosi. Desi contrastele sociale sunt in unele zone inspaimantatoare, acestea nu fac decat sa creeze in mintea lor imaginea unei tari misterioase, plina de romantism. Cei din aceasta categorie au respect fata de tara si oamenii ei, si se integreaza cu entuziasm in modul de viata specific.
Am intalnit oameni care vin aici tocmai pentru a gusta din salbaticia si libertatea “ciudata”, si pentru ei Romania e intr-o zona crepusculara in care de multe ori binele se confunda cu raul si frumosul cu uratul. Cineva imi spunea ca a fost foarte stresat de trafic in Bucuresti la inceput si incercand sa conduca corect pentru a nu fi sanctionat, era mereu injurat si sabotat de ceilalti. Intr-o zi si-a schimbat cu 90 de grade abordarea si a fortat semafoare, a trecut pe rosu, s-a bagat in fata coloanei la semafor, a mers pe interzis, etc., la fel cum fac multi alti bucuresteni, si spre mirarea lui, nimeni nu l-a injurat, nu a fost oprit de politie, a ajuns la timp unde avea treaba si totul a fost ok. Mai mult, a gustat si multa adrenalina, iar de atunci a adoptat acest comportament si e in culmea fericirii. Vine uneori in Bucuresti numai ca sa conduca in traficul de aici.
Mai sunt si alte lucruri pe care le poti face in Romania si nu le poti face niciodata in alta tara civilizata: sa faci un picnic oriunde vrei in afara localitatii, sa mergi cu ce vrei tu prin aer, pe apa sau pe munte, atata vreme cat esti pe proprietatea statului, si statul asta e putred de bogat in proprietati, etc.
Atitudinea acestora din urma e in general una lipsita de respect fata de oameni si de tara. Romanii pentru ei sunt doar o mana de lucru ieftina si nu au nici un fel de resentimente atunci cand isi bat joc de ei.
Lucrand pentru o firma germana, am avut neplacerea sa iau parte in cadrul unui team-building la un workshop sugestiv intitulat: “Cum sa ne comportam cu superiorii germani”. Pe parcursul unei ore (nu a rezistat mai mult), inteleptul trainer de origine germana, specialist in relatiile romano-germane, a incercat sa ne prezinte diferentele culturale dintre cele doua nationalitati si modul in care romanii trebuie sa-i inteleaga pe nemti pentru a se putea adapta la modul de lucru si exigentele lor. Bineinteles ca reactia noastra a fost una foarte dura, ajungandu-se la jigniri personale la adresa idiotului care ne-a definit prin titlu ca natie inferioara si cu siguranta ne-a blestemat multa vreme dupa incident.
Inchei prin a va spune cu riscul de a va dezamagi, ca majoritatea cetatenilor din UE NU ne iubesc, si nici macar nu doresc sa fim numiti concetateni cu ei, NU au nevoie de produsele si serviciile noastre, NU au nici un fel de respect fata de cultura si traditiile romanesti, tot ceea ce vor e sa aiba o piata de desfacere pentru produsele si serviciile lor, si sa exploateze resursele umane si naturale de care dispunem, profitand de ambiguitatea si incoerenta politica si sociala din tara noastra.
Din nefericire, tot ceea ce ai scris în doar câteva rânduri este purul adevăr. Mare parte din vină ne aparţine, pentru că nu ştim să negociem decât în genunchi. Ne uităm la alte ţări europene ca la sfintele moaşte şi acceptăm statutul de ţară din categoria "second hand". Suplimentar, suntem conduşi de incompetenţi, iar străinii generalizează şi asimilează întreaga Românie cu unii care bagă mâna prin buzunare sau cerşesc prin capitale europene...
RăspundețiȘtergere