libertate

Am avut ocazia sa calatoresc in multe tari din Europa si in USA, ca si multi altii dintre voi, si pot sa va spun ca nu m-am simtit nicaieri mai bine decat in Romania. Suna stupid, nu? Si mai mult decat atat, fiecare experienta pe care am avut-o in afara m-a determinat sa imi pretuiesc si mai mult tara. Ambientul urban impecabil din tarile europene e minunat, te duci acolo ca la muzeu si trebuie sa te si porti ca intr-unul. Si hai sa fim seriosi! Cine naiba ar trai intr-un muzeu?! Totul e perfect, curat, frumos mirositor, liniste, oameni amabili si zambitori mai tot timpul, masini care te lasa sa depasesti, drumuri bune, utilitati care functioneaza, si chiar si mancare mai ieftina. Un vizitator oportunist care nu poate sa perceapa si sa inteleaga ce se afla in spatele acestui paradis, un om caruia i s-a inoculat ani de zile teoria superioritatii tarilor dezvoltate, va fi cu siguranta fascinat si va face orice pentru a ramane acolo. Realitatea e mult mai trista. Sub masca zambitoare si amabila, cei mai multi dintre membrii acestor comunitati ascunt multe compromisuri si frustrari care cu timpul ii transforma in masini, in oameni reci care nu comunica empatic si au un suflet pustiit. Eu, in tara mea sunt liber sa urlu de durere, sa gem de placere, sa injur si sa scuip oriunde si oricand, fara sa fiu bagat in seama de cei din jur. Chiar daca nu o fac pentru ca am o constiinta care ma indeamna sa ii respect pe ceilalti, stiu ca sunt liber sa o fac.

Tot in tara mea, chiar daca e poate greu de crezut, fiecare din noi poate sa isi asigure un nivel de trai bun, singura conditie e sa iti folosesti inteligenta pentru a realiza din ceea ce iti place sa faci o afacere de succes.

Romanul are insa un mare defect: este slabit de actiunea nefasta a religiei asupra psihicului sau. In credinta noastra traditionala omul trebuie sa aiba "frica de Dumnezeu", trebuie sa se teama, sa se pocaiasca cu smerenie, sa plece capul mereu si sa-si accepte destinul patetic. Romanul este invatat de religie sa daca da de greu sa sufere, sa-l doara, cu cat e mai greu, cu atat mai mare ii va fi rasplata in ceruri. El trebuie sa se tarasca in genunchi si sa se bata cu semenii pentru a pupa moastele sfintilor. Un roman daca greseste isi spune ca asa a vrut Dumnezeu, se mai duce de 5 ori la biserica, cotizeaza si mai atarne vreo doua icoane si cruci pe pereti si in masina, da bine cu aghiazma peste tot si apoi bea ceva ca poate s-o gandi Dumnezeu si la el. Un roman destept, atunci cand are un esec isi diseaca analitic toate actiunile care au dus la acel rezultat, reface calculele, o ia de la capat cu mai multa forta si in final va invinge.

Toate astea nu vi le spune un ateu, ci un om care este extrem de constient de exitenta unei forte divine care ne guverneaza intreaga existenta, compusa in egala masura din bine si din rau si care se regaseste in spiritul fiecarei fiinte vii. Forta aceasta divina e dumnezeu si diavol in acelasi timp si in aceeasi masura si se compune din spiritele tuturor vietatilor, neexistand in afara lor.

Existenta noastra nu poate fi decat o traiectorie sub forma unui cerc pe care perioada de la conceptia si pana la moartea noastra este doar un punct.

Daca vreti sa fiti liberi si sa beneficiati de acea putere de creatie si intelegere care in religie i se atribuie doar lui Dumnezeu, trebuie sa va desprindeti de dogmele si limitarile dictate de biserica si sa va creati propria viziune asupra vietii, una independenta, care sa nu va de peste cap valorile ca atunci cand s-a descoperit ca Pamantul e rotund sau cand se va demonstra ca Isus avea un raport de rudenie cu Dumnezeu la fel ca oricare din noi. Singura diferenta e ca el, la fel ca multi alti intelepti au constientizat si au inteles profund acest lucru.